Autonomie vs. rușine și îndoială: Etapa 2 psiho-socială

Învățați să deveniți independenți

Autonomia față de rușine și îndoială este a doua etapă a etapelor de dezvoltare psihosocială a lui Erik Erikson . Această etapă are loc între vârsta de 18 luni până la vârsta de 2 sau 3 ani. Potrivit lui Erikson, copiii din această etapă se concentrează pe dezvoltarea unui sentiment mai mare de auto-control.

Să aruncăm o privire mai atentă la unele dintre evenimentele majore ale acestei etape de dezvoltare psihosocială.

O privire de ansamblu a autonomiei versus rușinea și faza de îndoială

A doua etapă a dezvoltării psihosociale constă în:

Autonomia versus rușine și îndoială se bazează pe etapa anterioară

Erikson teoria dezvoltării psihosociale descrie o serie de opt etape care au loc pe tot parcursul vieții. Prima etapă a dezvoltării, încrederea față de neîncredere, vizează dezvoltarea unui sentiment de încredere în lume. Următoarea etapă, autonomia față de rușine și îndoială, se bazează pe acea etapă anterioară și pune bazele viitoarelor etape viitoare.

Ce se întâmplă în timpul acestei etape

Dacă sunteți părinte sau ați interacționat vreodată cu un copil cu vârsta cuprinsă între 18 luni și 3 ani, probabil că ați fost martorii multora dintre semnele distinctive ale autonomiei față de faza de rușine și îndoială.

În acest moment al dezvoltării, copiii mici încep să-și exprime o nevoie mai mare de independență și control asupra lor și a lumii din jurul lor.

Obținerea unui sentiment de control personal asupra lumii este importantă în acest stadiu al dezvoltării. Pregătirea pentru toaletă joacă un rol major; învățarea de a controla funcțiile corpului duce la un sentiment de control și un sentiment de independență.

Învățarea cu succes a olăritului poate ajuta copiii în acest stadiu al dezvoltării să câștige un sentiment mai mare de autonomie. Cei care învață să folosească toaleta se simt încrezători în ei înșiși.

Problemele cu antrenamentul olțului pot lăsa copiii să se simtă îndoielnici de propriile abilități și pot chiar să ducă la sentimente de rușine.

Alte evenimente importante includ obținerea unui control mai mare asupra alegerii alimentelor, preferințelor jucăriilor și selecției de îmbrăcăminte.

Copiii la această vârstă devin din ce în ce mai independenți și doresc să obțină mai mult control asupra a ceea ce fac și cum o fac. Copiii din această etapă de dezvoltare simt de multe ori nevoia de a face lucrurile în mod independent, cum ar fi alegerea a ceea ce vor purta în fiecare zi, punerea pe propriile lor haine și decizia ce vor mânca. Deși acest lucru poate fi deseori frustrant pentru părinți și îngrijitori, este o parte importantă a dezvoltării unui sentiment de autocontrol și autonomie personală.

Copiii care finalizează cu succes această etapă se simt în siguranță și încrezători, în timp ce cei care nu au rămas cu un sentiment de inadecvare și îndoială de sine.

> Surse:

> Erikson, EH. Copilăria și Societatea. Ed. 2 New York: Norton; 1963.

Erikson, EH. Identitate: Tineret și criză. New York: Norton; 1968.