Ce lipsește de la DSM-5?

Manualul Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale este publicat de Asociația Americană de Psihiatrie și este folosit de psihiatri și psihologi clinici pentru a diagnostica tulburările mintale. Prima ediție a DSM a fost publicată în 1952. Deși a trecut printr-o serie de revizii în anii care au urmat, rămâne textul definitiv privind tulburările psihice.

Versiunea actuală a manualului de diagnosticare, DSM-5, a fost publicată în mai 2013 și descrie numeroase afecțiuni diferite, cum ar fi tulburările de dispoziție, tulburările bipolare și tulburările asociate, tulburările de anxietate, tulburările de alimentație și hrană și tulburările de utilizare a substanțelor.

În ciuda numărului de tulburări incluse în versiunea actuală a DSM, există încă câteva lucruri pe care nu le veți găsi în manual. Anumite condiții, în timp ce sunt încă diagnosticate de unii medici și psihiatri, nu sunt oficial recunoscute ca tulburări distincte în DSM-5.

Care condiții nu sunt listate în DSM-5?

În timp ce DSM conține un număr mare de tulburări, nu este o listă neapărat exhaustivă a tuturor condițiilor care ar putea exista. Unele dintre condițiile care nu sunt recunoscute în prezent în DSM-5 includ:

De ce sunt anumite condiții specificate în DSM, în timp ce altele nu sunt? În multe cazuri, se reduce la volumul de cercetări disponibile privind tulburarea suspectată.

De exemplu, în timp ce dependența de internet este un diagnostic propus, există încă o mare controversă cu privire la faptul dacă ar trebui să fie considerată o afecțiune discretă sau dacă ar putea fi o manifestare a unei alte tulburări.

Unii experți susțin că dependența de internet prezintă multe dintre simptomele asociate cu alte tulburări recunoscute de DSM, inclusiv utilizarea excesivă, consecințele negative asociate cu utilizarea, retragerea și toleranța.

Alții sugerează că este prematur să se considere un diagnostic distinct și că termenul de "dependență" însuși a devenit excesiv. "Dacă orice poftă plăcută de la heroină la genți de mână de designer este un simptom al" dependenței ", atunci termenul explică totul și nimic", a remarcat un comentator.

Pe scurt, condițiile enumerate în DSM au în mod obișnuit o lungă istorie de cercetare, cu o mulțime de date empirice despre simptome, prevalență și tratamente pentru a susține includerea lor. Pentru multe dintre tulburările propuse care lipsesc în DSM, această cercetare pur și simplu nu este acolo - cel puțin nu încă.

Ortoforexia ca exemplu

Luați în considerare condiția orthorexiei . Termenul orthorexie a fost conceput pentru prima dată în 1996 și este de obicei definit ca o obsesie cu o alimentație sănătoasă. Conform criteriilor de diagnostic propuse prezentate de medicul care a identificat prima condiție, simptomele de orthorexie includ o preocupare cu o dietă restrictivă menită să asigure o stare de sănătate optimă. Astfel de restricții alimentare implică deseori eliminarea sau restricționarea întregului grup de alimente.

Atunci când aceste reguli auto-impuse sunt încălcate, individul poate fi lăsat cu sentimente extreme de anxietate, rușine și frică de boală. Aceste simptome pot duce la scăderea severă a greutății, malnutriția, stresul și problemele legate de imaginea corporală.

Dar nu veți găsi aceste simptome discutate în DSM-5. Asta pentru că ortorexia nu este recunoscută ca o tulburare oficială în DSM.

De ce asta? Orthorexia este o etichetă relativ nouă aplicată unei afecțiuni care nu a primit o cantitate enormă de cercetări. Dr. Stephen Bratman, medicul care a propus inițial această afecțiune, nu a considerat-o ca pe un diagnostic grav până când a descoperit că oamenii nu numai că au identificat diagnosticul propus, dar că unii ar putea chiar să moară de la el.

Deși există o lipsă de studii empirice privind simptomele și prevalența orthorexiei, Dr. Bratman și alții sugerează că există suficiente dovezi anecdotice pentru a încuraja cercetarea ulterioară și posibila considerație ca o condiție distinctă.

Cum afectează noile tulburări în DSM?

Deci, ce caută comisia DSM când se determină care tulburări ar trebui să fie incluse în manualul de diagnosticare?

Revizuirile la manual au fost influențate de cele mai recente cercetări din domeniul neurologiei, de problemele care au fost identificate în versiunea anterioară a manualului și de dorința de a alinia manualul cu cea mai recentă versiune a Clasificării Internaționale a Bolilor.

La începutul procesului de revizuire, peste 400 de experți din diverse domenii, inclusiv psihiatria, psihologia, epidemiologia, îngrijirea primară, neurologia, pediatria și cercetarea, au participat la o serie de conferințe internaționale care au condus la producerea de monografii menite să ajute la informarea DSM -5 Task Force, deoarece au elaborat propuneri de modificare a manualului de diagnosticare.

Odată ce o tulburare a fost propusă spre încheiere, comisia revizuiește cercetările existente privind această afecțiune și poate chiar să comande studii pentru a explora în continuare tulburarea propusă. În cele din urmă, decizia revine grupului operativ al DSM.

Procesul de adăugare a noilor tulburări nu este controversat. Potrivit unui studiu, mai mult de jumătate dintre experții responsabili cu compilarea DSM-IV aveau legături financiare cu industria farmaceutică. Astfel de conexiuni critici de probleme, care simt că includerea unor tulburări poate fi mai mult legate de potențialul lor de a genera dolari mari pentru companiile de droguri. Tulburările cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată și tulburarea de anxietate socială, pe care acești critici le pot acuza, pot fi prezenți, cel puțin parțial, deoarece încurajează prescrierea medicamentelor antidepresive și anti-anxietate cu profit mare.

Ce dacă aveți o condiție care nu este în DSM-5?

Deci, ce înseamnă pentru pacienții care prezintă simptome ale unei afecțiuni care nu este recunoscută în manualul oficial de diagnosticare? Pentru unii oameni, aceasta ar putea însemna diferența dintre primirea unui tratament de sănătate mintală și lipsa accesului la îngrijire. DSM ajută clinicienii, medicii și psihiatrii să fie un limbaj comun pentru discutarea tulburărilor psihice , dar joacă, de asemenea, un rol important în rambursarea asigurărilor. Un diagnostic este adesea o cerință pentru a primi plăți de asigurare pentru serviciile de sănătate mintală. În unele cazuri, pacienții pot plăti doar pentru tratament dacă primesc un diagnostic recunoscut de DSM-5.

Pentru unii oameni, nevăzând starea lor în DSM-5 poate adăuga sentimente de înstrăinare. În timp ce unii oameni găsesc etichetarea condițiilor mentale limitate și prea stigmatizante, alții consideră că este de ajutor și simt că includerea în DSM înseamnă că simptomele lor sunt recunoscute de comunitatea medicală. Un diagnostic oficial oferă speranță acestor pacienți, care în cele din urmă pot simți că au găsit nu doar o explicație care explică simptomele lor, dar și posibilitatea ca ei să poată face față cu succes sau să se recupereze din cauza tulburării lor.

Modificări în ultima ediție a DSM

În cea mai recentă ediție a manualului de diagnosticare, unele afecțiuni recunoscute anterior au fost efectiv eliminate. Sindromul Asperger, de exemplu, a fost considerat un diagnostic separat în DSM-IV, dar a fost absorbit sub umbrela tulburărilor de spectru autism din DSM-5. Această decizie a creat controverse considerabile, deoarece mulți se temeau că ar putea însemna pierderea diagnosticului lor și, în cele din urmă, ar duce la pierderea diferitelor tipuri de servicii esențiale.

O altă schimbare a fost eliminarea diagnosticului "nedefinit altfel" de la DSM-5. Acest diagnostic a cuprins pacienții care prezentau unele dintre simptomele unei tulburări, dar nu îndeplineau criteriile complete. În DSM-5, opțiunea "nu este specificată altfel" a fost fie eliminată pentru majoritatea categoriilor de tulburări, fie înlocuită cu "altă tulburare specificată" sau "tulburare nespecificată".

Simptomele care nu îndeplinesc criteriile de diagnosticare pentru o tulburare mentală recunoscută pot cădea sub categoria largă de "alte tulburări mintale". DSM-5 recunoaște patru tulburări în această categorie:

Această categorie de "tulburare mentală nespecificată" a atras de asemenea critici din partea unor psihiatri și psihologi pentru ceea ce simt că este o lipsă de precizie. Singurul criteriu pentru primirea diagnosticului este că pacientul nu "îndeplinește criteriile complete pentru orice tulburare mentală". Acest lucru, ar sugera, ar putea însemna că oamenii nu reușesc să primească un diagnostic corect și mai specific, ceea ce ar putea duce în final la faptul că nu primesc tratamentul potrivit pentru starea lor.

În timp ce multe tulburări de utilizare a substanțelor sunt recunoscute în DSM, cele care implică alimente, sex, cofeină și Internet nu au făcut reducerea în ediția curentă. Cu toate acestea, atât utilizarea de cafeină, cât și jocurile de noroc pe internet sunt enumerate ca fiind condiții care necesită cercetări suplimentare și pot fi luate în considerare în viitoarele actualizări ale manualului.

Condiții de studiu ulterior

Există alte condiții care ar putea merita includerea viitoare în DSM? Manualul include, de asemenea, o secțiune privind "condițiile de studiu ulterior". Deși aceste condiții nu sunt acceptate ca fiind tulburări distincte în versiunea actuală a DSM, manualul recunoaște că acestea justifică investigații suplimentare și pot fi incluse în edițiile viitoare ale manualului, în funcție de dovezile prezentate.

Această secțiune a DSM-5 poate fi considerată aproape ca o listă de așteptare. Cercetările privind aceste condiții sunt considerate limitate în prezent, dar este încurajat să se studieze în continuare aspecte precum prevalența, criteriile de diagnosticare și factorii de risc.

Care tulburări sunt în prezent enumerate în această secțiune a DSM-5? În prezent există opt condiții diferite identificate ca necesitând un studiu suplimentar:

Deși aceste condiții nu pot fi recunoscute ca tulburări discrete în acest moment, ele pot deveni diagnostice deplină în versiunile viitoare ale DSM.

Ce urmeaza? Actualizări în timp real ale DSM

O critică a DSM este că manualul în sine adesea nu ține pasul cu cercetările curente asupra diferitelor tulburări. În timp ce cea mai recentă ediție a manualului a fost publicată în 2013, predecesorul său, DSM-IV, a fost aproape 20 de ani până la data eliberării celei de-a cincea ediții.

Scriind pentru STAT, psihiatrul Michael B. În primul rând explică faptul că obiectivul APA este de a facilita actualizarea manualului pentru a reflecta ultimele cercetări și alte schimbări în domeniul psihiatriei. În primul rând, este membru al noului Comitet director al DSA, care speră să profite de imediarea publicării digitale pentru a menține DSM mai actualizat. Scopul este de a dezvolta un model care să permită manualul de diagnosticare să îmbunătățească și să actualizeze în permanență actualizările pe date solide și dovezi empirice.

În acest sens, ei speră că viitorul DSM va reflecta pe deplin progresele științifice mai repede decât procesele de revizuire mai vechi, care vor servi în final pentru a ajuta psihiatrii, psihologii clinici și alți furnizori de servicii de sănătate mintală să le deservească mai bine pacienții.

Un cuvânt din

În timp ce DSM-5 poate să nu includă orice condiție care ar putea exista, este un instrument important pentru diagnosticarea și tratarea precisă a bolilor mintale. Este posibil ca anumite condiții să nu apară în prezent în manual, dar acest lucru ar putea să se modifice în edițiile viitoare, dacă cercetarea justifică includerea acestora.

Dacă simțiți că aveți simptomele unei tulburări care poate sau nu să fie listată în DSM, consultați-vă furnizorul de servicii medicale pentru o evaluare suplimentară pentru a primi un diagnostic și tratament.

> Surse:

> Asociația Americană de Psihiatrie. Istoria DSM.

> Asociația Americană de Psihiatrie. (2013). Manual de diagnostic și statistic al tulburărilor psihice (ed. 5). Washington, DC: autor.

> Dunn, T & Bratman, S. Despre ortorexia nervosa: o revizuire a literaturii de specialitate și a criteriilor de diagnostic propuse. Consumul de comportamente. 2016; 21: 11-7

> Pies, R. Ar trebui ca DSM-V să desemneze "adiție la internet" o tulburare mentală? Psihiatrie. 2009; 6 (2): 31-37.

> Regier, DA, Kuhl, EA, & Kupfer, DJ. DSM-5: Modificări de clasificare și criterii. Psihiatrie mondială. 2013; 12 (2): 92-98.